In perioada aprilie – octombrie 2014 am facut parte din echipa Ridgedalepermaculture, o ferma de permacultura din Suedia, 2014 fiind primul an de viata al acesteia.
Gradina de legume
Negasind nimic similar in Romania, am ajuns acolo din dorinta de a acumula experienta la nivel de ferma, pe o suprafata mai mare, si pentru a vedea si trai viabilitatea ecologica si economica a permaculturii, ca si fermier.
Procesul a fost destul de simplu – Richard (proprietarul) formand o echipa de cativa oameni, care sa administreze diferitele aspecte ale fermei, pentru aceasta perioada. Am aplicat pentru pozitia de „garden manager”, si am fost acceptat, desi acolo m-am implicat in toate activitatile fermei, de la pomi pana la animale, de la infrastructura la gradinarit, de la design la coordonare de activitati, de la tinut sesiuni in cadrul cursurilor pana la cosntructii naturale, etc.
Cu Richard Perkins, proprietarul fermei
In aceste 6 luni, in schimbul unui program de munca de 6-8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, am beneficiat de traininguri gratis, conferinte cu oameni ca Eric Toensmeier, Ben Falk sau Elaine Ingham, expertiza si ajutor in design de permacultura din partea unui profesionist, si experienta practica pe teren, lucruri pe care le-am considerat extrem de importante. Bineinteles, masa si cazarea au fost asigurate.
Oferta mi-a suras, mai ales ca acesta a fost primul sezon al fermei de permacultura, si am avut sansa sa vad inceputul, si stabilirea tuturor sistemelor de baza (pomi si arbusti, animale, infrastructura), desi cred ca perioada mea de voluntariat pe termen lung cred ca s-a terminat.
Chiar si in cadrul fermei, am avut discutii referitoare la cat de convenabil este voluntariatul pentru ambele parti, si am auzit diverse experiente in care fie conditiile de trai nu au fost propice, fie voluntarii au fost priviti ca mana de lucru gratis si nu au invatat mare lucru, fie, la polul opus, a fost o perioada minunata pentru ei, ca in acest caz.
Personal, cred ca merita doar daca poti invata ceva util din timpul petrecut acolo, si asta sta la latitudinea fiecaruia. Exista persoane care se duc voluntari pentru a invata sa planteze rasaduri, sa jumule buruieni, si sa interactioneze cu oameni cu interese similare. Fiecare isi face alegerile lui. Fiind mai interesat de informatie de calitate, experiente pe care greu le poti gasi, am ales ferma Ridgedale, si nu stiu daca sunt alte situri de permacultura in Europa pe care la care sa consider ca merita sa ma duc sa invat ceva.
Asa ca, recomand tuturor voluntarilor sa se gandeasca bine cum pot beneficia din activitatile de acest gen, sa faca o lista cu scopuri concrete, sa puna cat mai multe intrebari, si sa afle cat mai multe date despre administratorul/proprietarul/initiatorul proiectului pe care il viziteaza, pentru a asigura o experienta benefica.
Dar…sa trecem la chestiile mai apetisante. Care-i treaba cu Ridgedale?
Designul fermei
Aceasta ferma de permacultura are10.6 ha este situata intr-o zona rurala a Suediei, detinuta de Richard si partenera sa , Yohanna. Conditiile climatice ale locatiei sunt similare cu zonele de munte din tara noastra, de la 1200-1500m altitudine. Situat la paralela 59, si o altitudine joasa, terenul beneficiaza de 600mm ploaie/an, cea mai bogata luna fiind August, iar temperaturile variaza intre -35C ocazional iarna si +33C vara.
Solurile pasunii sunt sarace in materie organic, iar compozitia subsolului variaza destul de mult, chiar intre cele 3 campuri principale ale fermei.
Proprietarul a cumparat ferma din dorinta de a avea propriul teren, pe care, pana in 3 ani, sa demonstreze viabilitatea vietii de fermier.
Cu alte cuvinte sa ofere raspunsul „Da!”, la intrebarea: „Putem produce comercial hrana folosind permacultura, regenerand suprafete vaste de teren, viabil din punct de vedere economic, si avand un impact social benefic, inclusiv asupra fermierului?”.
Desi in acesti ani au loc cursuri, care aduc un profit bunicel, adevaratul test este daca ferma poate face profit doar din vanzarea de produse, ceea ce vom vedea in anii urmatori.
Ferma este proiectata conform metodologiei keyline design, iar obiectivele si deciziile luate sunt avute in vedere folosind unealta „Holistic Management”, abordare folosita in prezent pe milioane de hectare de pe intregul mapamond.
Doua dintre campuri sunt plantate cu pomi si arbusti fructiferi, pe tiparul keyline sau pe curbele de nivel, in functie de relief, cu mar, par, prun, cires, alun, zmeur, coacaz si alti arbusti din speciile aronia, amelanchier, sorbus, rosa etc , obtinand randuri paralele, oprind eroziunea si permitand accesul facil al utilajelor. Biodiversitatea este asigurata de cele 50+ specii de plante benefice, aflate in randurile cu pomi.
Vedere de sus, 2 din 3 campuri plantate dupa tiparul keyline la momentul fotografiei
Un alt camp este dedicat nuciferelor, aici gasim specii de castan comestibil, nuc si pecan, printre toate acestea existand vaci de lapte, oi de carne, gaini outoare si broileri „pasunati” prin rotatie. Rotatia rapida, planificata, spre deosebire de pastrarea animalelor in acelasi camp/padoc pe toata durata anului, duce la imbunatatirea contiutului de materie organica al solului, fata de distrugerea sa inceata dar sigura. Nu pot sa accentuez indeajuns de mult acest aspect, pasunatul planificat prin rotatie fiind o metoda extrem de eficienta, rapida, si profitabila de a regenera solurile, imbunatati circuitul carbonului, al apei, si al nutrientilor.
Pomii, arbustii, si aimalele, amplasamentul si interactiuena acestora reprezinta fundatia fermei de permacultura, din pdv ecologic, dar si ca sursa de venit.
Pasunarea printre randurile de pomi si arbusti
De asemenea, exista si un camp impadurit cu molid de 60 de ani, unul cu larice, culturi de ciuperci, zone salbatice pentru protectia raurilor, o gradina de 1000m2 si un solar de 100m2 pentru cei prezenti la ferma, iar pe viitor sunt planificate culturi de cereale si oleaginoase, stupi, un gater pentru procesarea lemnului si probabil altele pe care le uit acum.
Ca si istorie, ferma a fost cumparata in iarna lui 2013, iar proprietarii s-au mutat acolo la sfarsitul lui martie 2014, cand au venit si cei din echipa. Eu am ajuns un pic mai tarziu, dupa ce am organizat un curs de permacultura in Romania, la Strambeni, acesta termindanu-se pe 20 aprilie.
Primele cateva saptamani au fost dedicate masurarii si pregatirii terenului pentru pomi, plantarii si ingrijirii gradinii si rasadurilor, concomitent cu plantarea celor cateva mii de pomi si arbusti fructiferi si a salciei energetice. A fost nevoie de un pic de graba si efort sustinut, deoarece majoritatea pomilor intrasera in vegetatie, dar vremea prielnica (a plouat aproape 2 saptamani), scoaterea din nisip fara a deranja radacinile, si inocularea cu fungi micorizali, au dus la o plantare reusita, cu procent de prindere de peste 95%.
Toate acestea s-au realizat cu ajutorul celor din echipa si a stagiarilor, in cele 6 luni avand loc 3 cursuri de permacultura (PDC) de 2 saptamani, si 2 internshipuri de 10 saptamani.
A urmat o perioada mai relaxata la ferma, in care stagiarii au participat la cursuri pentru cateva saptamani, si au lucrat la proiectele personale. In „internship” a fost vorba de cateva teme majore: 2 saptamani de PDC, una despre sistemele agroforestiere, una de keyline design si Holistic Management, cu ajutorul unui trainer din Norvegia, la care au participat si cei din echipa, una despre fertilizatori ecologici, o saptamana despre predarea permaculturii la ferma in mod creativ, iar restul – practica pe teren, cu anumite ocazii aceasta intercalandu-se cu activitatile zilnice ale fermei.
Lucruri ca mustul de compost, compostarea termofila, cultivarea ciupercilor si gradinaritul au fost raspandite in diverse saptamani, in functie de nevoile reale ale fermei.
Tot in aceasta perioada de 10 saptamani, au venit si gainile outoare, 30, doar pentru nevoile fermei, si, mai tarziu, prima serie de 50 de pui de carne, pentru a le testa viabilitatea economica, la anul urmand sa fie crescuti cateva mii. Au aparut si 2 vaci de lapte, din rase locale, rezistente la vremea rece si umeda, tot pentru nevoile fermei.
Dupa primul internship, am avut o perioada de pauza de 2 saptamani, in care doar activitatile zilnice aveau loc (gradinaritul, mutarea si mulgerea animalelor, curatenia, etc). In acest timp am fost expusi la metode de comunicare in grupuri, studiind comunicarea non-violenta (NVC) impreuna cu Richard.
A urmat un alt PDC, de aceasta data am fost student, urmand ca peste cateva saptamani sa tin cateva sesiuni despre gradinarit in cadrul celui de-al doilea curs de permacultura.
In tarile nordice, ciupercile cresc din abundenta!
La inceputul PDC-ului a sosit a doua tura de stagiari, programul fiind acelasi, timp in care campul cu nucifere a fost masurat si plantat, s-au cumparat 7 oi pentru a incepe construirea unei turme de 25-30, crescut inca o serie de 50 de pui de carne, am construit un cuptor pentru pizza, participat la o consultanta cu Richard in Norvegia la o microferma, scarificat inca o data terenul cu scarificatorul lui Yeomans, si lucrat la proiectele personale.
Una din sectiile scarificatorului lui Yeomans – un decompactor excelent
Spre sfarsitul internshipului, am inceput sa lucram la gard, perimetrul fiind de aproape 2 km. Avand in vedere ca acesta trebuie sa tina la distanta lupi, caprioare si elani, alegerea facuta a fost plasa de 1.5m, 2 randuri de sarma electrificata deasupra, si unul jos, pe interior, pentru a tine animalele domestice ianuntru. Desi am lucrat 4 persoane, n-am reusit sa terminam pana la sfarsit, treaba fiind terminata de Richard, impreuna cu doi voluntari, ce au ramas la ferma dupa plecarea ceorlalti.
Cele 6 luni s-au incheiat cu al 3lea PDC, in care am avut din nou ocazia sa tin cateva sesiuni.
Sesiuni de permacultura Suedia, in octombrie, intr-o….iurta
Toate 3 PDC-urile (din intreg sezonul), au inclus si conferinte cu oameni cunoscuti din lumea permaculturii (Albert Bates, Eric Toensmeier, Elaine Ingham, Christian Shearer, Ben Falk), ocazie excelenta, care in sine ar fi justificat sederea de 6 luni la ferma.
Week-endurile au fost mereu libere, fie de realxare, fie excursii pe lacurile din jur, fie in oras, iar serile petrecute in jurul focului sau vizionand filme despre permacultura.
Per ansamblu, a fost incredibil, si am acumulat o sumedenie de cunostinte noi, teoretice si practice. Mi-am adancit cunostintele despre designul de permacultura pentru ferme, gradinarit, animale, topografie, sisteme agroforestiere, plantatii de pomi si arbusti, irigatie si infrastructura, lucrul eficient in echipa, administrarea proiectelor si participantilor, „predarea” permaculturii, si am invatat lucruri noi ca Holistic Management si pasunatul prin rotatie, Keyline design si proiectarea suprafetelor mari, constructia de solarii, culturi mari, utilaje si tehnologii propice.
Echipa ce s-a ocupat de proiect in primul an al fermei
Un album cu poze de la Ridgedale gasiti pe pagina mea de facebook. Si bineinteles, pe pagina fermei.
Ce urmeaza?
Desi in 2012 m-am mutat intr-o gospodarie taraneasca in Strambeni, Arges, si, desi acesta a fost un gand prezent de la bun inceput, pana sa plec la Ridgedale nu eram 100% hotarat sau increzator sa fiu fermier, insa acum beneficiez de cunostinte si experienta ce imi intaresc siguranta, si sper ca in cel mai scurt timp sa incep o ferma “de permacultura”.
Permacultura din Romania are nevoie si de un exemplu de bune practici!
Inchei acest articol recomadand din toata inima celor pasionati de permacultura si agricultura regenerativa sa viziteze un astfel de proiect, poate chiar pe o perioada mai lunga, ca voluntari, daca merita, si sa prinda experienta pe teren, aceasta fiind extrem de valoroasa!
